Nu vreau să fac niciodată un credit

Din fericire (și vă explic mai târziu de ce am spus din fericire în loc de din ”păcate”) m-am născut și am crescut într-o familie modestă și au fost momente în care ne-am descurcat destul de greu, la modul că mâncarea era printre singurele lucruri pentru care ne ajungeau banii lună de lună.

De ce am spus din fericire? Pentru că, dacă aș fi avut toate lucrurile pe care le am acum fără să muncesc pentru ele, adică de m-aș fi născut într-o familie cu bani, cel mai probabil acum nu aș mai fi fost unde sunt fiindcă n-ar mai fi avut ce să mă motiveze să muncesc cât mai mult și să mă dezvolt în domeniul meu de activitate. Deci, faptul că am crescut într-o familie modestă nu a făcut decât să mă ajute să trăiesc bine acum, chiar dacă atunci am dus lipsa multor lucruri dar nu am dus lipsa celui mai important: familiei.

Înainte să încep să produc suficienți bani cât să putem să ne întreținem destul de bine, părinții mei au făcut un credit destul de mare pentru a scăpa de datorii (și a face alta mult mai mare, la bancă), pentru a ne cumpăra unele lucruri care ne lipsesc și tot felul de lucruri din astea.

Pe moment totul era super, o perioadă am fost fericit că am în sfârșit lucruri de care aveam nevoie de multă vreme. După ceva timp însă, aproape ca un clișeu, părinții mei au rămas fără serviciu, nu mai aveam bani și ne-am afundat iar în datorii mai rău ca înainte să facem creditul. În acel moment mi-am promis că nu o să fac niciodată un credit decât dacă viața mea sau a unei persoane dragi mie o să depindă de acei bani. În rest, nu o să mă împrumut niciodată pentru a-mi cumpăra chestii prin casă sau așa ceva.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *